“— Măria-ta, mai vezi, mai auzi, ori ţi s-a făcut foame şi-ţi vine să dormi?” … il intreaba la un moment dat Neghinita pe imparat. Si se pare ca atitudinea imparatului nu e deloc neobisnuita, de fapt sigur de pe atunci li se trage si conducatorilor nostri de azi filozofia de viata. Poate ati citit si voi basmul, poate nu, insa Neghinita ma fascineaza din copilarie.

Despre mine. Ma numesc Romina. Si Oana. Si imi puteti spune cum va place mai mult, sunt la fel de obisnuita cu ambele prenume. De preferat e sa stiu fiecare cum alege fiindca altfel riscati sa nu reactionez.

Status: “married”. Casatorita si totusi imi astept nunta.

Studenta. La Universitatea de Arte si Design din Cluj. Institutie care m-a facut s-o urasc. O fi si din vina mea, probabil. Sunt pasionata de imagine, pictura, foto si grafic design.

Detalii. ADOR inghetata. Cea italiana, cea de la McDonald’s si cea de la cafeneaua de la parter. Ma ingrozesc submarinele si sarmalutele de la nunta. Urasc supa de fructe! Mi-ar placea sa invat sa pilotez. Nu-mi place sa-mi fac ordine printre CD-uri si in comp. Rezulta haosul de pe biroul meu. Imi place sa mananc in masina. Spre disperarea sotului meu. Regret ca am renuntat la lectiile de pian mult prea devreme. Si regret ca acum e prea tarziu. Urasc zapada. Urasc si mai mult sa-mi inghete picioarele. Dar invat sa patinez. Imi plac palariile. Ma scot din sarite oamenii care se plang prea mult, care repeta acelasi lucru de o suta de ori, baietii efeminati, fara personalitate si fetele mofturoase. Si predicile citite. Si lungi. Si cele de corazon. Sunt timida. Si nu-ti dori sa ajung sa fiu altfel (daca nu crezi, intreaba-i pe Sergey si Razvan). Ca si muzica in cadrul bisericii, o prefer pe cea sacra insa nu-mi displac nici influentele din diverse culturi. E totul bine pana nu se ajunge la muzica languroasa cantata cu ochii inchisi, expresie faciala afectata, mana pe inima, langa marginea pianului. Happy Birthday Mr. President. Urmaresc de cate ori am ocazia Nasul, Rai da’ Buni, Mircea Badea In Gura Presei, si am un spirit carcotas.”Nu Pagadi”, niste desene si vechi, si rusesti, si cam prostute, dar care ma incanta de fiecare data. Vreau sa fiu un om liber, sa nu fiu inhibata de sefi, de bani, de banca, de o gandire anume, de un sistem. De ce doar detalii superficiale? Fiindca oricum nu veti reusi sa ma cunoasteti doar dintr-o pagina “despre mine” de pe internet. Daca nu ati reusit sa va faceti o vaga idee asupra mea din aceste detalii superficiale, e doar vina imaginatiei dumneavoastra. Pentru mai multe informatii, exista un formular de contact. Iar eu o sa trec mai departe la a-mi face o vaga imagine asupra ideii de blog, bucuroasa cel putin dintr-un motiv si mai superficial decat detaliile de mai sus, iar acela fiind faptul ca blog-ul meu desi gol momentan, arata mai bine decat al domnului Iliescu.