Este evident acum faptul ca acest “domn” a profitat cu extrem de multa abilitate si inteligenta de increderea ce i-a fost acordata, construindu-si un paravan perfect, o imagine de sfant al bisericii, apreciat, iubit, a castigat faima, ocazii prielnice pentru a-si satisface poftele, si nu in ultimul rand, bani, sponsorizari imense. Este un individ cu mintea si sufletul bolnave, si chiar daca sunt sigura ca aceste devieri isi au explicatia lor in trecutul sau, acestea nu ma vor face sa-i acord lui, sau altora asemenea lui, circumstante atenuante niciodata.

In afara acestei persoane, sunt alte cateva probleme care m-au dezamagit:

1. Reactiile bisericii, care, pana acum… sunt putine. Ridicarea statutului de membru este evidenta, insa, in afara de asta… ce s-a mai intamplat? Reactii minime. Inteleg perfect ratiunile pentru care se evita mediatizarea cazului, insa, pata pe obrazul nostru, ca biserica, oricum exista, si ocolirea subiectului nu o va sterge, in schimb, o informare corecta a celorlalti membri cred eu ca este necesara si obligatorie.Nu mai este doar problema unui om cu Dumnezeu, nu mai este doar ceva ce se descopera si se rezolva/sanctioneaza intr-un comitet, fara valva, fara tam-tam, ca si atunci cand persoanele implicate sunt putine. Consecintele acestei probleme au atins o biserica intreaga, generatii intregi. Sunt uimita de unele declaratii ale victimelor, care se plang ca au adus la cunostinta familiilor aceste abuzuri dar nu au fost crezute, sau li s-a spus sa pastreze tacerea.

Excluderea membrului si cateva buletine in care se vorbeste despre abuzul asupra copiilor in general (care, si acestea, nu sunt accesibile pentru cei care nu se informeaza singuri de pe Internet) sunt bune, dar apoi? … nu stiu… ce se mai intampla? Aceste lucruri le stim, in teorie, insa cand stim ceva doar la nivel teoretic, suntem tentati sa ne gandim ca practic e foarte putin probabil sa ni se intample noua, familiilor noastre, bisericii noastre. De aceea e atat de importanta, de vitala, puterea exemplului! Fiindca el te face sa constientizezi ca aceste lucruri chiar se intampla, exact cand te astepti mai putin sau deloc.

2. Reactiile unor oameni… uimitor: Sunt unii care se revolta si spun ca nu este indicat sa se afle, sa ramana totul cat mai ascuns, sa rezolve biserica totul tacit. Biserica sa urmareasca impacarea agresorului cu victimele. Impacarea? Poate pretinde cineva impacarea? Nimeni nu are acest drept, nimeni nu e in masura sa ceara unei victime sa-si ierte agresorul. Nimeni! Da, sa fie mediata reconciliarea, daca se poate. Reconcilierea nu inseamna iertate. Daca victima la un moment dat va putea sa ierte, foarte bine, caci aceasta iertare ii va aduce in primul rand ei pacea sufleteasca. Insa nu pot intelege de ce multe victime, in cazuri de acest gen, sau in alte situatii, sunt facute sa se simta vinovate fiindca nu pot ierta. De ce trebuie sa se inoculeze oamenilor ideea: “Iarta, frate, da dovada ca esti credincios. Daca esti credincios, TREBUIE sa ierti! Asta e crucea ta, victimo, ia-o si du-o!”

Bietul pacatos, trebuie ajutat. Corect, sa i se ofere consiliere prihologica, spirituala din partea bisericii, si sunt convinsa ca si Domnul isi va face partea Sa. Insa asta nu inseamna ca atunci cand cineva afla de fapte cu consecinte grave, care pun in pericol alte vieti, trebuie sa taca si sa tina totul in ascuns, ca sa nu faca valva, sa protejeze pacatosul. Si nimic, NIMIC nu-l scuza pe acesta de raspunderea pe care o are in fata societatii si a legii pentru faptele sale.

Sa nu uitam ca in cazul Feresteanu nu a fost un pacat ocazional, ci el a fost constient ca are aceasta problema, si in loc sa caute ajutor si sa se fereasca, dimportiva, a cautat si si-a creat situatii speciale care sa-i incurajeze apropierea de copii, care sa-i dea prilejul sa continue sa pacatuiasca. Inteleg parerea de rau a cuiva care lupta sa nu mai cada, desi se mai intampla sa cada, insa nu inteleg ipocrizia cu care un om ce se complace voit zeci de ani in pacat, cere iertare si indurare atunci cand este descoperit doar.

Eterna scuza: multi pacatosi, infractori, s-au cait, s-au pocait, regreta. Da, ma bucur pentru ei, insa sa regrete in spatele gratiilor!

3. Sfintii adventisti. Da, nu stiati ca avem si noi sfintii nostri? Avem, doar ca nu oficial. Nu-i sanctifica biserica, dar ii sanctifica membrii. Despre cate persoane cunoscute, predicatori, pastori, misionari, cunoscuti national, international nu am spus oare ca sunt niste sfinti? “Acest om cu siguranta este un om devotat Domnului. Nu ar putea face lucrurile astea fara credinta si fara binecuvantari. As vrea sa am credinta acestui om!” Suna cunoscut? Da, imi suna cunoscut, nici pe mine nu ma ocolesc ganduri ca acestea uneori. Nu as vrea sa fiu inteleasa gresit: in aceasta categorie a “sfintilor neoficiali” intra personalitati ale bisericii pe care le admiram, deschizatori de drumuri, formatori de opinie, revolutionari in gandire, oameni dedicati celorlalti, intre care sunt sigura ca sunt o multime de persoane sincere, precum sunt sigura ca sunt si multe persoane care au problemele lor, pacatele lor, mai mici, mai mari, mai importante pentru noi sau mai neimportante. Oricat de buni ar fi, toti acesti oameni sunt la fel ca si noi, au secretele lor, au necazurile lor, dilemele lor, luptele lor. Cele mai multe dintre acestea nu le vom afla niciodata. Si atunci, de ce sa-i zeificam? Sa-i apreciem, sa luam ce e bun din ceea ce zic sau fac, insa sa gandim pentru noi insine, SINGURI, sa fim constienti ca unii dintre ei vor gresi, iar atunci cand o vor face, sa nu stearga odata cu admiratia noastra pentru ei si credinta noastra.

4. Ma intristeaza numarul mult prea mare al subiectelor tabu, al problemelor ocolite, atat de biserica, de membri, cat si de societatea din care fac parte acestia. E rusine la noi sa ai pe cineva care sufera de o boala, de o dementa: Sa nu se afle, sa stim doar noi, familia, e rusine. E de neconceput sa se vorbeasca deschis despre un abuz, de orice fel ar fi acesta. Cu atat mai mult cand vine vorba despre un abuz sexual. Ce sa mai spun… abuzul psihologic aproape ca nici nu exista.

“si victima .nu stiu cum putea sa invete ceva cind era abuzata?parintii nu o intrebau nimic?ea nu avea destul curaj sa le spuna?nu era o realtie atit de buna intre parinti si copil?a mai spus cuiva atunci cind era copil?oricum mi se pare greu de crezut pt ca copiii nostri sint foarte deschisi,si stiu sa lupte si sa se apere,stiu sa vorbeasca cu cineva din comitet,au alta dezvoltare decit au altii din alte biserici…..”

E trist, foarte trist ca pentru a fi luate masuri in casuri de molestare a copiilor, de exemplu, se cer dovezi, victimele nu sunt crezute. E trist cat de usor se crede ca se poate trece peste urmarile unui abuz. E trista ignoranta acelora care pun sub semnul intrebarii faptul ca un copil poate spune adevarul, cum oamenii acestia nu pot intelege cum si de ce un copil poate sa taca, sa ascunda ce s-a intamplat. Imi vine sa rad… copiii nostri sunt foarte deschisi, stiu sa vorbeasca cu cineva din comitet? stiu sa lupte, sa se apare? Au alta dezvoltare decat cei din alte biserici??!!! Serios???!! E un ras amar.

Oare asta nu e sarcina noastra, sa-i aparam, sa luptam pentru ei, sa mergem pana in panzele albe, si mai departe daca se poate? Nu e datoria noastra sa observam cand ceva se intampla? Nu e datoria noastra sa-i ferim de pedofili, de agresori? Ar trebui sa realizam cat e de important, de vital ca victimele sa vorbeasca, si nu numai victimele, ci si ceilalti care au cunostinta de asemenea cazuri, pentru a scuti de o suferinta inutila pe altii.

5. Parintii au fost pacaliti de o imagine frumoasa a bunului misionar, iubitor de copii, meditator de limbi straine, de muzica, expert intr-ale masajului. Cu aceasta ocazie poate vom invata sa fim mai vigilenti atunci cand vine vorba de copiii nostri, vom invata ca precautia nu este jignitoare, ca nu e nimic rau in a respecta niste regului, nu e nimic rusinos in a impune distante, indiferent despre cine ar fi vorba.

Sarlatani au existat si vor mai exista, atata timp cat va tine lumea aceasta, vor fi prezenti in toate cercurile, in toate societatile, sub toate infatisarile, de sfinti sau talhari. Ma doare sa vad cu cata naivitate oamenii cedeaza in fata unor discursuri emotionante, cat de usor sunt ademeniti sa-ti verse economiile in buzunarele oricui vine cu niste cuvinte de har, cum isi expun pe tava sufletele lor si cele ale familiilor lor. Ma rog ca acest exemplu sa ne deschida ochii si sa ne faca sa intelegem ca dincolo de rusinea produsa, dincolo de suferinta victimelor, cineva de sus a lasat sa se descopere toate acestea cu un scop care reprezinta mai mult decat senzationalul subiectului.

Completare:

Nu doresc sa atac Biserica, doresc doar o reactie, o explicatie mai concreta, doresc ca explicatiile si precizarile existente sa nu se transmita doar in mediul virtual, la care nu multi au acces. Apreciez faptul ca au inceput sa fie luate masuri, si faptul ca Biserica a adus la cunostinta noastra aceste lucruri. Dar de ce a trebuit sa treaca atata timp pentru a se face cunoscuta problema asta? Nu pot sa cred ca lucrurile astea nu se stiau, si atunci, de ce aceste masuri au fost atat de mult intarziate? Iar familiile victimelor, acelea care au stiut? Era de datoria lor ca sa nu astepte sa faca altcineva dreptate pentru ele, ci sa anunte ele insele autoritatile.

Your Linguistic Profile:

40% Yankee25% General American English20% Dixie5% Midwestern 5% Upper Midwestern

What Kind of American English Do You Speak?

40 + 25 + 20 + 5 + 5 = 95

So where’s my other 5%???!

Probably in my romanian accent :))

Trebuie sa spun ca zecile de telefoane la serviciul clienti, atat ale mele cat si ale vecinilor mei, au fost de prisos, la fel si reclamatiile, baietii de acolo raspunzand foarte senin ca ei sunt pusi acolo doar ca sa raspunda la telefon (si eventual sa mai reseteze un modem, doua) :)) si ca singura modalitate de a afla mai multe despre ce se intampla si despre cum se poate rezolva problema, este sa mergem cu totii in audienta. Ok am spus, merg in audienta si depun o reclamatie.  Dar surpriza, reclamatiile pot fi depuse doar la directorul UPC din Cluj, si doar dansul ne poate primi in audienta. Iar programul sau este doar martea si joia, intre oele 14:00-16:00.

Marti: in fata biroului directorului asteptau vreo 25 de batranei impacientati, de la care am aflat ce probleme au cu pensia, cu terenurile revendicate, cu UPC si cum au de gand sa-l impiedice pe director sa paraseasca cladirea in caz ca nu ii va primi pe toti Dupa vreo 2 ore jumate de asteptat, intru la director. Ma intampina lafaindu-se in fotoliul large size:

-Care e problema?

-Pai, sa vedeti, nu imi merge netul de aproape 2 saptamani.

-Aha… si ati sunat la serviciul clienti?

-??!!!!???!!!

-Aha… pai haideti sa vedem care e problema… Dar nu observ aici nici o sesizare.

-Domnule, am sunat in 18, in 19, in 20 si in fiecare si de cateva ori pana astazi!!

-Aaa… da, vad acum. Si ce v-au spus?

-:)))))))))))  Ca se va remedia problema pana cel tarziu a doua zi :))

-Da, pai eu nu va pot ajuta, mergeti la colegul de la tehnic, in biroul alaturat.

Ma pregatesc sa intru in biroul alaturat, sunt sagetata de privirile batraneilor invidiosi ca ei inca stau la rand si eu deja ajung in al doilea birou. Aici ma intampina un domn cu sacou pepit si pantaloni de catifea, ochelari, foarte amabil.

-Care e problema?

-Nu-mi merge netul seara se 2 saptamani.  (Ii dau adresa)

-Da… pai haideti sa va caut, sa vedem ce se intampla… hmmm…. hmmm… sa asteptam sa se incarce…

Acum asteptam aproape 10 minute fara sa zicem nici unul nimic. El se-apuca de ras, zice:

-Pai doamna, nici nu ma mir ca dumneavoastra nu va merge internetul, ca nici la noi nu merge  :)))))))

Nu stiam ce-mi vine mai tare sa fac, sa rad sau sa-i iau laptopul si sa-l arunc pe geam  :)))  In fine, dupa ce a dat acteva telefoane ca sa afle de ce nu-i merge internetul, pagina ema se incatca, el zice ca e o mica problema pe tronson si ca-mi promite ca se va rezolva pana seara. I-am spus sa-mi eprmita sa nu-l cred. Si-a inceput sa promita, sa-si dea el cuvantul, ca asa va fi, ca nu voi mai avea probleme. i-am zis ca o sa revin joi daca nu merge, reziliez contractul si ma duc la Protectia Consumatorului, a zis ca-mi garanteaza el…  Si mi-a garantat bine… pana joi seara, cand s-au terminat audientele pe saptamana in curs :))) Si-au inceput iar telefoanele sa serviciul clienti. Dminica dimineata eram in autobuz si ma suna unu’ de la UPC, responsabil al departamentului tehnic. Imi zice ca mi-a verificat nu stiu ce parametri ai modemului si ca totul e bine. I-am zis ca tot nu-mi merge netul. A zis ca stie, dar ca nu stie cand se va rezolva problema. Bineinteles ca am inceput sa ma crizez.

-Pai cum nu stiti?

-Pai asa, ca nu am de unde sa stiu, ca eu pasez problemle mai departe la echipe.

-Bine, domnule, si atunci cine stie? Eu ce pot face?

-Pai puteti face niste reclamatii la serviciul clienti sau sa mergeti in audienta :)))))))))))))))))))))))))))))))

-Dar cu astea vad ca nu rezolv nimic !!!

-Da, ASTA ESTE.

-Cum domnule, ASTA ESTE?!!!!!!!!!

-Pai nu am ce altceva sa va spun.

-Pai nu va dati seama ce penibili sunteti?

-Ba da, si chiar va inteleg, insa ASTA ESTE.

-Va bateti joc de mine? Cum puteti sa-mi spuneti asa, ASTA ESTE??!!

-Nu, doamna, insa nu avem ce face.

-Mie sa-mi spuneti de ce nu rezolvati problema cu cablul de pe Decebal!

-Pai… sa vedeti, ca am trimis echipele, si ei ne-am raspuns inapoi ca nu au fonduri ca sa faca reparatia aceea. :))))))))))))))))))))))))))))))))

-Si ce ma intereseaza pe mine, din moment ce platesc ca orice alt om?

-Stiu, dar ASA ESTE SITUATIA ACUM.

-Pai atunci o sa-mi caut alt furnizor!

-Da, va inteleg, dar ASTA ESTE.

Toti oamenii se uitau la mine cum imi dau afara plamanii de nervi. Cred ca puteam sa-i zic ca ma arunc de pe bloc, ca-i pun o bomba in sediu sau ca fac acolo infarct pe scaun, ca el tot ASTA ESTE mi-ar fi raspuns :)))))))))))

Iar acum ma grabesc sa ma duc iar in audienta, ca e marti, desi prevad ca nu voi rezolva nimic. Ceva solutii?

Din link in link si din pagina in pagina, unde dai si unde crapa… ajung sa apreciez faptul ca in podul casei mele traiesc sute de porumbei. Mai precis, dau de acest proiect plin de imaginatie si teribil de amuzant. Se numeste Animal Messaging Service, si este propus de catre o comunitate secreta, numita Extrem Green Guerillas, acestia oferind solutii extreme pt problemele de mediu. Acesti baieti militeaza importiva internetului, comunicatiilor wireless (sunt corporatii prea mari) si serviciilor postale conventionale (=> emisii prea mari de CO2), si vin cu o soluite. Ce zic ei? De ce sa nu trimitem mesajele digitale prin transmitatoarele montate de diferitele organizatii de protectie a mediului la animalele migratoare? :))

Pai chiar, dom’le, de ce nu? Montam emitatoare pe lebede, pe randunici, pe berze, pe balene se pot crea adevarate data center-uri. Sa fie si Africa plina de internet, Siberia, la Polul Nord, va dati seama, la cati pinguini, foci si balene trec pe acolo, eschimosii or sa faca net surfing tot intr-o veselie si asa poate le mai scade rata suicidului din cauza depresiei. Mai rau e ca la noi e clima temperata, ne cam parasesc pasarile migratoare, deci toamna poate ni se taie netul. Pacat ca in Marea Neagra nu traiesc si balene, ca ar fi vehicule pt mesaje cu o memorie extra large… dar lasa ca avem ursii nostri si ceva zimbri. Serviciul functioneaza international, insa foarte bine functioneaza si pe plan local, in marile urbe oamenii putandu-se folosi de animalele de companie. Sau poate si de cele abandonate pe strazi. Vreau sa-i trimit un e-mail lui Razva, il iau frumos pe Tonilet si-l las sa patruleze prin tot orasul. Vorba lui Razva, se va inghesui lumea cu laptopurile in piete, in jurul celor care hranesc porumbeii :)))

Si pana la urma… de ce ar fi oamenii scutiti de purtarea acestor dispozitive? Ia sa se monteze cateva si pe ei, ca-i in folosul comunitatii! Pai nu? Ce ziceti?

Mai multe detalii, aici.

Nu cred ca mai e nevoie de nici o descriere. Insa… oare doar la americani se intampla asa?

Da, gandirea liberala vine cu bune si cu rele, pacat ca nu vine si cu un manual de utilizare.